Monday, July 28, 2014

CONSILIERE MITMANTA

Abordarea sistemică a vieții sociale prin prisma paradigmelor excluziunii. Studiu comparativ între Franța, Anglia, Spania și România.
UN SFÂRȘIT DE „PERIPLU” ȘTIINȚIFIC EUROPEAN

Un REZUMAT ... Despre „omul obișnuit” sau ... Schițele interlocutorilor mei din Franța, Anglia, Spania și România creionate în liniile excluziunii și incluziunii sociale

„Nu trebuie să-ţi pierzi credinţa în umanitate. Umanitatea este ca un ocean;
în cazul în care câteva picături din ocean sunt murdare, oceanul nu devine murdar.”
(Mahatma Gandhi)



http://www.scribd.com/doc/235282924/Abordarea-sistemica-a-vietii-sociale-prin-prisma-paradigmelor-excluziunii-Studiu-comparativ-intre-Franta-Anglia-Spania-si-Romania
 

La sfârșit de „periplu” științific prin Franța, Anglia, Spania și România, „ultimii pași” par întotdeauna cei mai dificili de făcut. Cum să închei un subiect a cărui problematică va rămâne mereu deschisă? Cum să concluzionezi în câteva rânduri ceea ce te-ai „luptat” să (re)descoperi și definești pe parcursul a câtorva ani de cercetare și sute de pagini scrise, șterse și rescrise?..

COMME EN FRANÇAISE …

Soarta valorilor culturale a fost diferită de la un popor la altul, de la o perioadă istorică la alta, în funcţie de structurile mentale ale naţiunilor, puterea tradiţiilor, soliditatea instituţiilor regăsite în sânul diverselor monarhii sau republici, democrate și liberale, dictatoriale sau totalitare. Marea Revoluţie din Franţa (1789-1799) a constituit o cotitură în istoria națională, europeană și a lumii, chiar dacă nu a schimbat forma de organizare politică decât în Franța, și doar pentru puțin timp. Francezii nu s-au oprit însă: au existat a doua, a treia şi a patra Republică, iar în cele din urmă idealurile de libertate, egalitate și fraternitate au cucerit Franța, Europa și lumea. Și totul a pornit de la Marea Revoluţie, acea încercare de impunere cu forţa – ghilotinei, „briciul național” (fr. la rasoir national) - a libertăţii, egalităţii şi fraternităţii.
Astăzi ce a mai rămas din discursul republican al solidarității sociale? Toujours l´amour sau doar „dragoste cu de-a sila”?
Comunicativi, boemi sau neserioși, intervievații din Franța au dovedit că „arta de a trăi” înseamnă în primul rând relaționare cu ceilalți, iar diferențele, oricare ar fi acestea, nu-și au locul printre ei. Probleme sunt, fără îndoială, dar mândria de francezi îi „împiedică” a crea imagine negativă țării și lor înșiși.
Ce a mai rămas din „discursul solidarității” greu de spus. La nivel politic, poate nimic. La nivelul „omului obișnuit” din Franța, cel puțin, „toujours l´amour”.

IN ENGLISH …

Albionul şi-a dovedit de-a lungul istoriei geniul în materie de organizare socială şi politică. Anglia are cel mai vechi Parlament din lume, iar ordinea constituţională datează din 1689, anul faimosului act Bill of Rights, prin care s-a instituit, practic, monarhia constituţională, limitându-se arbitrariul acţiunilor Regalităţii.
Britanicii și-au dezvoltat organic instituţiile, pe baze empirice, fără cramponări ideologice de factură raţionalistă. Conservatorismul britanic, este prezent în subconştientul colectiv, dincolo de diversele orientări politice de suprafaţă actuale, deoarece, „atunci când nu este necesar să schimbi ceva, este necesar să nu schimbi nimic”.
Și totuși, în contextul actual, cât de conservatori sau liberali (mai) sunt britanicii? Rezervați, distanți, „reci”, dar plini de disponibilitatea de a relaționa, participanții din Anglia au arătat că despre lucrurile serioase nu se poate discuta decât serios.
Conservatori cu unele, liberali cu altele, bărbați și femei, tineri sa mai vârstnici, cu mai multe sau mai puține studii, s-au prezentat în stil unitar, comunitar, pledând pentru principiile europene, dar în stilul lor: conservator liberal sau liberal conservator.

EN ESPAÑOL (CASTELLANO) …

„Hispania”. Pentru vechii greci, reprezenta tărâmul unde creşteau merele de aur ale lui Hercule, iar pentru islamici a fost, pentru șase secole, întruchiparea raiului pe pământ.
Artiștii o vedeau ca pe o arenă în care istoria oscila între eroism, tragedie, amor și senzualitate, atunci când toreadorii flirtau cu moartea, dansatoarele flamenco cu armoniile, iar privitorii cu după-amiezile boeme.
Dincolo de acestea însă, pământul spaniol trăia realitățile Reconquistei, colonizării Americii, războaielor de succesiune și civile sau franchismul dictatorial, născând, tot prin eroism, tragedie, amor și senzualitate, „noua Spanie”, stat democratic modern, european.
Ridicată prin valorile social-democrației, Spania împărtășește astăzi liberalismul. Cu succes, sau nu?
Chiar și după câțiva ani, spaniolii nu au încetat să uimească. Și nu doar pe mine. Toleranți, concilianți, prietenoși și familiari, știu să relaționeze, să lupte, să se bucure, să plângă, să iubească și să urască … la fel de natural.
Campioni – mândri și declarați – ai egalității în drepturi, ovaționează și uneori deplâng „excesul” de egalitate, parcurgând în spirit (încă) social-democratic și comunitar, primii pași liberali.

PE ROMÂNEȘTE …

În slalomul istoric de peste două mii de ani, sloganuri patriotice și revoluţionare precum „Unire!”, „Noi suntem români!”, „Pe aici nu se trece!”, „Jos dictatorul, jos comunismul!” sau „De-mo-cra-ţi-e!” şi „Deșteaptă-te române!” vorbesc mai mult decât mii și miile de pagini scrise.
Românul a părut dintotdeauna că ştie ce vrea, că voinţa e populară și trebuie împlinită. O retrospectivă socio-politică sumară a celor două decenii și jumătate de la Revoluţia din decembrie 1989 arată însă că nu este chiar așa.
Oftările descurajate au luat locul „odelor de bucurie”, iar lozinca „o democraţie prost înţeleasă”, flutură pe buzele tuturor. De realizări nu mai vorbește nimeni, iar pentru neîmpliniri sunt de vină - de fiecare dată și ca întotdeauna - alţii (ceilalţi).
Partidele aflate acum pe scena politică au alternat la putere. Social-democrație, democrat-liberalism, cine mai știe. Oricum, ceea ce avem acum, a mai fost. Sau nu încă?
Co-naționalii subiecți ai cercetării au acceptat cu bucurie „șansa” de a-și exprima „oful”, dovedind însă că știu a prețui ce este „românesc”, chiar dacă pe alocuri s-au mai „prăfuit” pe drumurile occidentale.
Foarte dispuși la relaționare, cu capacitate de adaptare uluitoare, românii au învățat repede ce înseamnă a fi „european” … chiar și în condițiile social-democrației sau liberalismului din România.

Mulțumiri tuturor acelora care încă mai consideră că merită a se investi în ființa umană.


Sociolog Dr. Mitică Manta

Tuesday, June 4, 2013

CONSILIERE MITMANTA

Stresul şi implicaţiile sale

STRESUL SI IMPLICATIILE SALE

Starile de neliniste (anxietatea), orele extenuante de munca, nesiguranta unui viitor cat de cat prosper, neintelegerile cu cei apropiati, cu sefii sau colegii, pot declansa boli somatice si psihice.

Permanent, suportam povara presiunilor, a constrangerilor exterioare, resimtim frustrari si tensiuni emotionale care nu fac altceva decat sa ne perturbe si chiar sa ne distruga echilibrul mental si biologic.

Zilnic, fiecare dintre noi incercam sa rezistam acestor “atacuri”, sa conciliem dorintele proprii cu realitatea sociala, cu un consum imens insa - si nu intotdeauna justificat - in planurile psihic si fizic.

Nu de putine ori suntem atrasi in capcana identificarii gresite a adevaratilor agenti stresanti, atat exteriori cat si interiori, astfel ca tensiunile din spatiile personal, familial sau profesional, ce nu-si gasesc modalitatea de manifestare in zonele corespunzatoare lor, sunt exprimate, uneori in forme abuzive, agresive, fata de persoanele apropiate, cunoscute si chiar fata de necunoscuti.

Specialistii au incercat sa creioneze un profil al persoanei dominata de stres, atragand atentia asupra factorului de risc ce-l presupune o viata traita sub semnul unei tensiuni continue:

· apatie/agitatie;
· somn excesiv/insomnie;
· iritabilitate, nervozitate, agresivitate, apetit pentru stari conflictuale / pasivitate, indiferenta, dezinteres;
· scaderea capacitatii de concentrare, de retinere a informatiilor, a eficientei personale;
· tulburari fiziologice (care nu sunt semne ale unor boli, cronice sau nu): palpitatii, respiratie ingreunata, senzatie de sufocare, scaderea in greutate sau alimentatie excesiva etc;
· plonjarea intr-o lume imaginara, pentru a eluda realitatea, devenita imposibil de controlat;
· negarea responsabilitatilor, ce par a fi prea multe si prea sufocante etc.

O astfel de persoana, dominata de stres, este “candidatul” perfect pentru:

· imposibilitatea stabilirii unor relatii de prietenie, de parteneriat, colaborare etc;
· perpetuarea starilor conflictuale din familie;
· extinderea starilor conflictuale catre cei din jur;
· focalizarea pe atitudini si comportamente predominant critice, negativiste, pesimiste etc.;
· esecul in plan profesional;
· consumul si dependenta de: alcool, tutun, droguri, jocuri de noroc, electronice etc.

Cateodata, ne reamintim anii copilariei, atunci cand mamele si tatii nostri stiau, chiar si cu o simpla vorba sa o duioasa mangaiere, sa alunge toate temerile si nelinistile cuibarite in sufletele noastre.

Dragostea a fost si va ramane cea mai directa si sigura cale de atenuare a nelinistii, cale al carui principiu activ l-am ratacit, din nefericire, multi dintre noi, odata ajunsi la maturitate.

Rasul, plansul, agresivitatea verbala sau fizica, atitudinea intoleranta fata de ceilalti, ne-au ramas singurele modalitati de eliberare a tensiunilor, efectul obtinut fiind insa doar iluzia restabilirii echilibrului mental si realitatea accentuarii starii de stres.

Retragerea emotionala intr-un somn excesiv pare a fi o alta cale adoptata de catre unii dintre noi, cu speranta ca, inchizand portilor catre realitate, greutatile ei ne vor ocoli.

Altii incearca sa se elibereze de stres printr-un comportament activ - munca fizica, efort intelectual, sport, joc etc. – acestea nu sunt insa decat “mecanisme” de descarcare a energiei in exces si nu cai de reducere a stressului.

Garantia succesului oricareia dintre aceste “tehnici” antistres este o chestiune relativa, senzatia de disconfort, efortul de concentrare intelectuala si de control personal, favorizand izolarea, perturbarea relatiilor interpersonale, in special a comunicarii – verbale si nonverbale – accentuand constienta neputintei de a lupta si a iesi invingatori in fata unui “inamic” atat de puternic.

In aceste zile de criza majora la nivel planetar, criza care se regaseste adanc in fiecare dintre noi, este deosebit de important sa constientizam ce probleme avem si mai ales ce sanse de a le rezolva se intrevad.

Dusman recunoscut sau nu, stresul este in fond un rezultat al luptei dintre marile greutati ale acestei vieti si micile noastre puteri omenesti.


MITICĂ MANTA , PhD.c, MA 

Wednesday, November 14, 2012

CONSILIERE MITMANTA



“No debemos perder la fe en la humanidad que es como el océano: no se ensucia porque algunas de sus gotas estén sucias.” (Mahatma Gandhi)


“No debemos perder la fe en la humanidad que es como el océano:
no se ensucia porque algunas de sus gotas estén sucias.”
(Mahatma Gandhi)




La ciencia de vivir la vida

La vida es “el tiempo entre el nacimiento y la muerte de alguien”. Los diccionarios presentan alrededor de siete definiciones de la vida, cada una de ellas más simple que la otra. Simple, muchas veces ¡demasiado simple! Pero necesitamos explicaciones cortas y simples. Para comprender rápidamente. ¿Verdad? … ¿O no?
Cuando define algo, el hombre trata de describir las características y naturaleza de su relación con esto. Una definición simple no significa una cosa simple, sino que el valor atribuido por el hombre puede ser bajo.  Así que, lo que vale poco para nosotros, lo definimos “en pocas palabras”. ¿Verdad? … ¿O no?
 ¿Qué quiere expresar el enamorado cuando dice a su querida: “¡Tú eres mi vida!”.  ¿Todo …, mucho …, poco? Algo simple, pero ¿qué se concentra en este epíteto (simple) que es vida? Todo lo que tiene más valor. La vida misma! Sí, la vida es la cosa más preciosa para todos. Nuestra vida. Pero, ¿podemos decir lo mismo de la vida del otro? ¿Vale algo para nosotros?
La vida viene con el nacimiento. Vivimos 70-80 años (y posiblemente más) acumulando experiencia y sabiduría, aprendiendo a apreciar, contar, medir, valorar. Al nacer recibimos el regalo de la vida. Pero sin saber cómo vivirla. El sabor de la vida se aprende, se cultiva, viviendo en comunión con los demás. Durante esta experiencia única, cada uno de nosotros, descubre el valor. ¿Todo …, mucho …, poco?
Y cuando no encontramos epíteto en el mundo para expresarlo, entonces significa que finalmente hemos descubierto el verdadero sentido de la vida.

La elección de ser libre

        El hombre desea la libertad, la independencia, pero también desea pertenecer a una comunidad porque no quiere estar solo en este mundo; necesita establecer relaciones con los demás, y muchas veces se identifica con ellos.
En concreto la necesidad humana de estar en comunión con los otros es un atributo de la vida, y siempre dirige el hombre a participar “voluntariamente” en las relaciones con los demás y con el medio ambiente, aceptando, por lo tanto, el “estatus” de dependencia/independencia en sus contactos sociales.
Éste es el “precio” pagado por un ser humano para desarrollarse y actualizarse.
Éste es realmente “el precio de la vida”.


Más que la seguridad

         Producto de la vida misma, la necesidad de comunión se afirma como una parte fundamental de la naturaleza humana, y se constituye como un conjunto de instintos, inclinaciones, sentimientos, estados de ánimo, etc., conduciendo al ser humano a interactuar con los otros, para cumplir la compleja estructura bio-psico-socio-cultural de sus necesidades.
Y para el ser humano, en toda su bella complejidad, esto significa mucho más que la seguridad, la tranquilidad, la confianza. ¡Significa LA VIDA!

La motivación para vivir

            La vida representa, en muchas ocasiones, el resultado de una elección dramática: con la elección de la libertad, el hombre decide dejar todo lo que le vincula a la sociedad: la familia, los colegas, los amigos, las instituciones, etc.
Esgrimiendo su derecho a la vida, la libertad y la seguridad, el ser humano niega, de manera consciente o no, este derecho a los demás. Con esta elección, él muestra que no reconoce ningún valor a los demás y a la comunión con ellos. Que en realidad no entiende cuál es el sentido  de la vida.
¿Podría hablarse de la vida sin incorporar las relaciones con los demás? ¿Podría hablarse de la libertad cuando los enlaces con los otros están rotos? Y ¿podría sentirse seguro el individuo humano, alejado de aquellos iguales a él?
Resumiendo todo en pocas palabras: ¿Podría ser realmente feliz sin los otros?
La respuesta es simple esta vez: ¡NO!
Y para aquellos que han elegido de otra manera, para aquellos que creen o que piensan que se puede vivir solo – o ya lo hacen -  nosotros nos esforzamos por (re)abrir las puertas de la comunión, las puertas de la verdadera vida.
Para sentarnos juntos en el desafío de encontrar una respuesta a una pregunta que – sin duda – estuvo, está y estará dando vueltas a cada ser humano:
¿CÓMO APRENDER A DISFRUTAR REALMENTE DE LA VIDA?




Agradecimientos a todos(as) aquellos(as) quienes aún consideran que 
merece la pena invertir en el ser humano.


COUNSELLING / CONSEIL / ASESORAMIENTO / CONSILIERE ON-LINE

„Un lucru trebuie să înveţi, să se imprime în mintea ta care este încă atât de maleabilă: omul are oroare de singurătate. Iar dintre toate felurile de singurătate, singurătatea morală este cea mai groaznică.
Primii sihaştri trăiau cu Dumnezeu, locuiau în lumea cea mai populată, lumea spiritelor.
Primul gând al omului, fie el un lepros sau un prizonier, un păcătos sau un invalid este: să aibă un tovarăş în această soartă a sa. Pentru a-şi satisface această pornire care este însăşi viaţa, el pune în joc toată forţa, toată puterea, energia întregii sale vieţi.
Pe această temă s-ar putea scrie o întreagă epopee, care ar fi prologul la Paradisul pierdut, pentru că Paradisul pierdut nu este nimic altceva decât apologia răzvrătirii.”

(BALZAC – „Suferinţele inventatorului”)


De ce Consiliere on-line ?

Internetul a devenit unul dintre principalii facilitatori ai relaţiei, ai comunicării, un element condiţional de mare importanţă pentru stabilirea şi conturarea interacţiunii sociale, dar nu trebuie să substituie relaţia dintre oameni.
Pentru că relaţia interpersonală înseamnă mai mult decât un schimb de replici, de informaţii. Reprezintă o categorie cu totul aparte a relaţiilor sociale, având o funcţie determinantă pentru celelalte forme de relaţii, structuri, procese şi fenomene sociale. Desemnează acea interacţiune nemijlocită şi reciprocă între persoane, în care există o implicare psihologică conştientă şi directă.
Comunicarea on-line poate fi conturată deci ca o formă de relaţionare socială, ca un punct de plecare în viitoarea relaţie interpersonală, dar atât.
Şi atunci, de ce acest demers on-line?
De ce consiliere on-line? Simplu. Pentru a ajunge mai uşor la tine şi chiar ... la mine, dorind să nu facă altceva decât o invitaţie.
O invitatie on-line la ...
RELAŢIE INTERPERSONALĂ !

Un sincer suport on-line pentru tine

Trăind şi pentru alţii, învăţăm să îi preţuim. Valorizând pe ceilalţi, învăţăm să trăim şi pentru ei. Dacă nu-l "vezi" pe cel de lângă tine, nu înseamnă că el nu există. Dacă nu-i poţi "atinge" lacrima de durere, nu înseamnă că ea nu a curs. Dacă nu te "mângâie" zâmbetul" lui, nu înseamnă că nu se bucură.
Înseamnă doar ... că nu îţi pasă.
Dar, atunci când vei fi "ca el", când vei dori să fii "văzut", "atins" şi "mângâiat", îl vei căuta. Pe el, omul de lângă tine.

Pentru el, pentru tine, pentru mine, existăm noi, aceiaşi el, tu şi eu. Unul pentru celălalt.
Cu un gând, un gest simplu, un sfat.
Chiar şi ... on-line.


Oferta pentru consiliere on-line:


- CONSILIERE ÎN PROBLEME DE ASISTENŢĂ SOCIALĂ;

- CONSULTANŢĂ ÎN ORGANIZAREA ŞI FUNCŢIONAREA ASOCIAŢIILOR ŞI FUNDAŢIILOR NON-PROFIT;

- CONSULTANŢĂ ÎN ELABORAREA ŞI EVALUAREA PROIECTELOR ŞI PROGRAMELOR SOCIALE;

- CONSULTANŢĂ ÎN ÎNTOCMIREA ŞI REDACTAREA LUCRĂRILOR ÎN DOMENIUL ŞTIINŢELOR SOCIALE.


Nu trebuie decât ... să ai "curajul" de a primi ce ţi se oferă.
Un sincer suport ... chiar şi on-line ... pentru tine !